China, o țară cu o populatie creștină in crestere, a adoptat recent o lege care protejează activele bărbaților în caz de divorț, stârnind reacții intense în întreaga lume.
Un proces de divort pe Zoom a tulburat intreaga țară atunci când reclamanta sotie a inceput efectiv sa zâmbească demonic la auzirea sentintei, urma sa primeasca toata avutia sotului ei. Sotul, in lacrimi, a provocat un val de simpatie si indignarea socială a dus la investigatii amănunțite. Vina lui era că lucra in Beijing, departe de casa si trimitea toti banii acasă sotiei. Acesta, nemultumita si considerându-se incorsetată de căsnicie, a intentat divort si l-a acuzat de neglijare emotională, chiar a schimbat numele fiicei lor ca să il umilească. Video alăturat:
Această lege, care stipulează că proprietățile înregistrate pe numele soțului rămân ale acestuia după divorț și că soția nu are drepturi asupra bunurilor moștenite de acesta, este privită ca un răspuns la scăderea ratelor căsătoriilor și la creșterea numărului de divorțuri, atribuite în mare parte influenței feminismului radical.
Dintr-o perspectivă conservatoare, liberală și creștină, această măsură poate fi văzută ca un pas curajos către protejarea familiei și a stabilității sociale, dar ridică și întrebări legate de echilibrul între drepturile individuale și binele comun.
Criza familiei și impactul feminismului
Conform datelor recente, în China, peste 70% dintre divorțuri sunt inițiate de femei, multe dintre ele motivate de ceea ce se numește căutarea unui bine iluzoriu în altă parte. Pentru multe femei divorțul a devenit o ‘soluție’ la orice greutate și neînțelegere maritală.
Psihologii atrag atenția că rețelele sociale le-au inflamat femeilor egocentrismul și le-a oferit falsul sentiment că interesul bărbaților pentru relați sexuale ocazionale înseamnă opțiuni. Această decepție socială iluzionează femeile să creadă că aceștia ar dori ‘o relație’ sau că ar fi ‘parteneri mai potriviți’, popularul „iarba e mai verde în curtea vecinului” – o iluzie promovată de un anumit tip de feminism care încurajează independența extremă și respingerea responsabilităților familiale.
Această tendință a avut consecințe devastatoare: familii destrămate, copii crescuți fără ambii părinți și o scădere alarmantă a ratelor căsătoriilor. Într-o societate bazată pe valori crestine, familia este considerată piatra de temelie a comunității, iar căsătoria este un legământ sfânt între un bărbat și o femeie, menit să ofere stabilitate și iubire. Feminismul radical, care promovează individualismul în detrimentul unității familiale, a contribuit la erodarea acestui fundament.
Din perspectiva liberal-conservatoare, libertatea individuală este esențială, dar nu trebuie să sacrifice binele colectiv. Legea din China, deși controversată, poate fi interpretată ca o încercare de a reechilibra balanța, protejând bărbații care, în multe cazuri, sunt dezavantajați în procesele de divorț. Aceasta nu înseamnă negarea drepturilor femeilor, ci o recunoaștere a faptului că bărbații, de asemenea, au nevoie de protecție împotriva abuzurilor sistemului, mai ales în contextul în care mulți investesc ani de muncă pentru a construi un viitor stabil pentru familiile lor.
Valorile creștine și importanța familiei
Din punct de vedere creștin, căsătoria este mai mult decât un contract; este o uniune sfântă care reflectă dragostea lui Hristos pentru Biserică. Divorțul, deși uneori inevitabil, este privit ca o ultimă soluție, iar politicile care descurajează separările impulsive sunt în acord cu această viziune. Legea chineză, care introduce bariere în calea divorțurilor rapide (cum ar fi perioada de „relaxare” de 30 de zile introdusă anterior), încurajează cuplurile să reflecteze asupra deciziilor lor și să prioritizeze reconcilierea.
Acest lucru rezonează cu valorile creștine care promovează iertarea, răbdarea și angajamentul pe termen lung. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că orice lege trebuie să fie aplicată cu discernământ. Protejarea activelor bărbaților nu ar trebui să devină un pretext pentru a ignora contribuțiile nefinanciare ale femeilor, cum ar fi munca domestică sau creșterea copiilor, care sunt esențiale pentru bunăstarea familiei.
În China, o instanță a recunoscut recent valoarea muncii casnice, acordând unei femei 50.000 de yuani (aproximativ 7.700 USD) ca despăgubire pentru activitățile neremunerate din timpul căsătoriei. Aceasta arată că, chiar și într-un sistem care protejează activele bărbaților, contribuțiile femeilor pot și trebuie recunoscute.
Declinul căsătoriilor și impactul asupra societății
Scăderea ratelor căsătoriilor în China, similar cu tendințele observate în alte părți ale lumii, inclusiv în România, este un semnal de alarmă. O societate fără familii stabile riscă să își piardă coeziunea. Copiii crescuți în familii monoparentale se confruntă adesea cu provocări emoționale și economice, iar scăderea natalității amenință sustenabilitatea economică pe termen lung.
În China, autoritățile au recunoscut această legătură strânsă între căsătorie și natalitate, motiv pentru care promovează politici care să încurajeze formarea și menținerea familiilor.
Din perspectiva liberal-conservatoare, statul are responsabilitatea de a crea un cadru care să încurajeze libertatea individuală, dar și să protejeze instituțiile fundamentale, cum ar fi familia.
Legea divorțului din China poate fi văzută ca o încercare de a descuraja deciziile impulsive care duc la destrămarea familiilor, fără a nega dreptul indivizilor de a pune capăt unei căsnicii nefericite. În același timp, este crucial ca astfel de legi să fie echilibrate, astfel încât să nu perpetueze inegalități sau să ignore realitățile moderne ale contribuțiilor ambilor soți la viața de familie.
O lecție pentru România?
În România, unde valorile creștine și conservatoare joacă un rol important, putem învăța din experiența Chinei, dar cu prudență. Divorțurile au rămas relativ constante în țara noastră, cu o rată de aproximativ 1,5 divorțuri la 1.000 de locuitori, însă scăderea numărului de căsătorii este o tendință îngrijorătoare.
Promovarea unor politici care să încurajeze stabilitatea familială, fără a încălca drepturile individuale, ar putea fi o soluție. De exemplu, educația premaritală, interzicerea propagandei feministe anti-masculină din facultați, publicitate si media care portretizează bărbați drept inutili și insuficienți dacă nu sunt de ‘succes’, consilierea pentru cupluri, campanii de promovare a familiei și recunoașterea contribuțiilor nefinanciare ale ambilor soți ar putea contribui la reducerea divorțurilor și la întărirea familiilor.
Legea divorțului din China, reflectă o încercare de a proteja familia ca instituție fundamentală, într-un context în care influența feminismului radical a contribuit la destrămarea multor căsnicii.
Casatoriile si natalitatea în scădere este o problemă foarte gravă si în SUA unde sunt luate în considerare proiecre de legi similare de către administrația Trump. De altfel, acesta a făcut o declarație în acest sens recent.
Dintr-o perspectivă conservatoare, liberală și creștină, această măsură poate fi privită ca un efort de a restabili echilibrul între drepturile individuale și binele comun, deși implementarea ei trebuie să fie atent monitorizată pentru a evita inechitățile.
În România, putem lua în considerare politici care să promoveze stabilitatea familială, respectând totodată demnitatea și contribuțiile ambilor soți. Familia rămâne fundamentul unei societăți sănătoase, iar protejarea ei este o responsabilitate comună.