Politicile globaliste, implementate în Europa progresistă, sunt adesea prezentate ca soluții pentru probleme globale, dar ascund intenții care subminează libertatea individuală, proprietatea privată și însăși structura identitară a unei țări.
Tot scriu de ani de zile despre pericolul progresist/globalist si realizez adeseori că oamenii nu ințeleg ideologia. Chiar și cei cu școală multă și de prin corporație, când le vorbesc despre „globalism” chicotesc și conchid ‘Daniel vrea să elimine multinaționalele!’. Evident că nu e despre eliminarea multinaționalelor ci despre o luptă împotriva unei ideologii care își dorește eliminarea a tot ce înseamnă micii antreprenori și chiar a clasei de mijloc pentru instaurarea unui sistem global oligarhic cu două clase sociale: Clasa oligarhica a elitelor, cei care controlează multinaționalele si cele mai importante instituții, si clasa muncitoare, adică corporatiștii, muncitorii din fabrici si micii artizani.
Când le înțelegi intențiile și motivația, atunci vei înțelege toate aceste măsuri care se implementează în toată lumea civilizată, aparent necoordonat și pentru „Binele” nostru.
DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune)
Politicile DEI promovează angajarea persoanelor din grupuri considerate „minorități” în poziții importante, dar selecția se bazează mai degrabă pe ideologie decât pe merit. Aceste politici prioritizează diversitatea în detrimentul competenței, ceea ce poate duce la scăderea eficienței și la crearea unui sistem de favoritisme bazat pe criterii neomarxiste.
ESG (Mediu, Social, Guvernanță)
Standardele ESG impun corporațiilor să respecte anumite cote de angajare sau să aloce fonduri pentru cauze sociale și de mediu specifice. Aceste politici sunt un mecanism de control asupra companiilor, forțându-le să urmeze directive care nu sunt neapărat aliniate cu interesul economic sau cu libertatea de decizie. Sponsorizările impuse pot devia resursele de la obiectivele de bază ale firmelor, favorizând anumite grupuri sau agende. Dar mai grav decât acest lucru, ESG este o suprataxă ascunsă asupra populației, toate aceste politici au creat un complex industrial mondial care măresc costul vieții prin toată consultanța obligatorie, reglementările impuse firmelor, si politicile de suprataxare si sărăcire a populației în numele ideologiei de mediu, o excrocherie dovedită.
Green Deal
Green Deal-ul, promovat ca o inițiativă de „înverzire” și salvare a planetei, este criticat pentru că impune taxe suplimentare asupra populației și firmelor. Criticii susțin că aceste taxe au ca scop sărăcirea clasei de mijloc și a micilor întreprinderi, favorizând marile corporații. De asemenea, promovarea mașinilor electrice, adesea pe un sistem de închiriere, este văzută ca o metodă de eliminare a proprietății private asupra mijloacelor de transport, reducând independența indivizilor.
Migrația Ilegală
Politicile de migrație ilegală introduse în 2015 încurajează înlocuirea forței de muncă europene cu populații din Africa și Asia. Scopul ar fi reducerea costurilor muncii și diluarea omogenității culturale europene, ceea ce amenință identitatea creștină și valorile civilizației vestice, dupa cum deja se observa in vestul Europei. Zeci de biserici sunt arse in fiecare an, atacurile teroriste din motive ideologice sunt aproape saptamanale in marile orase europene iar multe orase sunt deja majoritar sub control politic si judiciar (tribunale islamice neoficiale ”Sharia”).
Taxa pe Moștenire
Taxa pe moștenire este văzută ca o lovitură directă asupra fermierilor care dețin pământuri. Aceasta, împreună cu obstacolele administrative, forțează fermierii să vândă terenurile, adesea la prețuri peste valoarea de piață, către mari corporații. Această „cartelizare” a producției agricole ar putea duce la o criză alimentară artificială, controlul prețurilor și restricționarea accesului la alimente.
Suprataxarea Populației
Introducerea unei taxe pe carbon individuală, alături de creșterea impozitelor pe proprietăți și a ratelor ipotecare, este percepută ca o strategie de eliminare a proprietății private, considerată fundamentul libertății individuale. Promovarea chiriilor, inclusiv prin subvenții, transformă populația într-o masă dependentă, mai ușor de controlat.
Alte Inițiative Similare
Acordul de la Paris, Acordul de la Istanbul și fostul TTIP sunt văzute ca parte a aceluiași cadru globalist. Acestea promovează reguli și standarde care, deși prezentate ca fiind în interes public, limitează suveranitatea națională și favorizează interesele corporațiilor și elitelor globale.
Concluzie
Aceste politici, deși publice și implementate în mod oficial, sunt privite cu scepticism de critici, care le consideră instrumente de control socioeconomic și cultural. Ele ridică întrebări despre echilibrul dintre binele comun și libertatea individuală, precum și despre adevăratele intenții din spatele lor. Impactul lor asupra societății rămâne unul major si este implementat chiar cu prețul distrugerii economiei europene.