Un aspect tot mai discutat în contextul lansării cărții de identitate electronică este interesul pentru crearea unui dosar digital integrat, fie la nivel european, fie global, care să centralizeze toate informațiile personale ale cetățenilor. Acest dosar digital ar putea include o gamă extinsă de date, cum ar fi:
- Date de identificare: nume, prenume, data nașterii, gen, cetățenie, cod numeric personal, amprente digitale, fotografie, semnătură electronică.
- Istoricul medical: vaccinări, diagnostice, tratamente, analize medicale, rețete, internări.
- Date financiare: conturi bancare, tranzacții, declarații fiscale, credite, datorii.
- Istoricul educațional: diplome, certificări, note, parcurs academic.
- Date legate de activitate: istoricul locurilor de muncă, contribuții sociale, cazier judiciar.
- Comportament digital: acces la platforme publice sau private, interacțiuni online, preferințe de consum.
Un astfel de sistem ar putea fi integrat cu platforme precum EU Digital Identity Wallet, propus de Uniunea Europeană, care vizează crearea unui portofel digital unic pentru toți cetățenii UE, interoperabil între statele membre. La nivel global, organizații precum ONU sau Forumul Economic Mondial au discutat despre sisteme similare, care să faciliteze gestionarea identității digitale într-o lume interconectată. De exemplu, inițiativa ID2020 promovează ideea unui sistem universal de identificare digitală pentru a asigura accesul la servicii esențiale, în special în țările în curs de dezvoltare.
Cu toate acestea, un dosar digital global ridică riscuri majore. Centralizarea tuturor acestor informații într-un singur sistem ar putea facilita abuzurile, fie din partea guvernelor, fie a entităților private. De pildă, un guvern autoritar ar putea folosi datele pentru a monitoriza opozanții politici, în timp ce companiile private ar putea exploata informațiile în scopuri comerciale, fără acordul explicit al cetățenilor. Breșele de securitate, precum cele din trecut (ex. Equifax 2017), demonstrează vulnerabilitățile unor astfel de sisteme.
riscuri
Pe de o parte, susținătorii proiectului subliniază avantajele evidente. În Estonia, un pionier al digitalizării, identitatea electronică a economisit cetățenilor aproximativ cinci zile pe an, reducând timpul petrecut cu birocrația. În România, unde 47% dintre serviciile guvernamentale nu sunt încă pe deplin digitalizate, cartea de identitate electronică ar putea aduce o schimbare semnificativă. De asemenea, securitatea biometrică și criptografică este prezentată ca un mijloc de prevenire a fraudelor de identitate.
Integrarea datelor biometrice și a certificatelor digitale într-un sistem centralizat creează premisele pentru supravegherea în masă și controlul individual. Asemănarea cu sistemul de credit social din China, unde cetățenii sunt monitorizați constant, iar comportamentele considerate „necorespunzătoare” duc la restricționarea accesului la servicii, transport sau educație, este adesea invocată.
În China, sistemul de credit social a fost criticat pentru utilizarea datelor personale în scopuri de control social. Prin stocarea centralizată a datelor sensibile, precum amprentele digitale și istoricul tranzacțiilor, statul ar putea utiliza aceste informații pentru a exercita șantajul sau cenzura. De exemplu, blocarea accesului la anumite servicii publice sau private pentru persoanele care nu respectă anumite reglementări ar putea deveni o practică, similară restricțiilor impuse în China cetățenilor cu scor social scăzut. În plus, lipsa unei comunicări transparente privind gestionarea și securitatea datelor alimentează neîncrederea. Experiența altor țări, precum Nigeria, unde sistemele digitale de identificare au ridicat preocupări legate de confidențialitate, întărește aceste temeri.