Proiectul de modificare a legii 217/2003 si articolul 369 din Codul Penal are consecințe îngrozitoare asupra creștinilor pentru că este imprecisă în reglementare și lasă loc subiectivismului și arbitrariului în aplicare, ducând la abuzuri și încălcări ale drepturilor și libertăților constituționale grave.
Președintele Iohannis a trimis o sesizare de neconstituționalitate
Președintele Iohannis a trimis o sesizare de neconstituționalitate pentru legea adoptată de curând de USR și PNL privind limbajul de ură.
Despre această lege profund neconstituțională am scris și noi, și am condamnat-o pentru încriminarea convingerilor religioase personale. Surprinzător, de această dată Președintele progresist al României, care nu are nicio problemă să decadă părinții de drepturile lor constituționale și părintești, alege să facă ce este corect și moral.
Ce spune Președintele:
Parlamentul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor și principiilor consacrate prin Constituție (Decizia nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014; Decizia nr. 392/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017). De asemenea, instanța constituțională a reținut că accesibilitatea și previzibilitatea legii sunt cerințe ale principiului securității raporturilor juridice, constituind garanții împotriva arbitrariului (Decizia nr. 139/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 3 mai 2019).
Claritatea și previzibilitatea normei trebuie să caracterizeze conținutul normativ al oricărei legi, însă, în materia dreptului penal substanțial, aceste cerințe dobândesc conotații deosebite, din perspectiva respectării art. 1 din Codul penal, ce consacră legalitatea incriminării, potrivit căruia: „(1) Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni. (2) Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită”.
Din această perspectivă considerăm că, în vederea respectării principiului legalității ce guvernează dreptul penal, consacrat chiar în primul articol din Codul penal, dar și în scopul protejării efective a grupurilor minoritare din România în fața discursului instigator la ură, violență și discriminare era necesară includerea în mod expres în conținutul normativ al reglementării a unor criterii în textul ce va incrimina infracțiunea de incitare la violență, ură sau discriminare.
Numai astfel se va putea realiza o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, pentru a se asigura înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite și crearea unei practici judiciare neunitare în materie de tragere la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 369 din Codul penal. În aparență, inexistența oricăror criterii în conținutul normei de incriminare poate conduce la concluzia că această infracțiune vizează orice fel de criteriu; în realitate, această imprecizie în reglementare lasă loc subiectivismului și arbitrariului în aplicare.
În plus, lipsa de previzibilitate a normei nu permite destinatarului normei o corectă raportare la sfera de aplicare a infracțiunii, ceea ce conduce la insecuritate juridică.
Același lucru spuneam și noi recent
Promovate ca o inițiative de reducere a violenței, aceste două legi sunt neconstituționale. Cu toții suntem de acord că trebuie limitată violența, însă nu putem accepta orice inițiativă legislativă dacă prin aceasta se dorește limitarea libertăților individuale, mai ales la presiunea unei ideologii, fie ea religioasă sau socială.
Constituția României este foarte clară și concisă în legătură cu acest subiect și oricine ignoră acest articol constituțional o face în scop ideologic.
“ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.”
Care este problema cu această exprimare din punctul nostru de vedere? Este vagă și poate fi interpretată! Oricare dintre următoarele afirmații: ‘Eu nu cred că există 70 de genuri ci doar două, bărbat și femeie.’ sau ‘Eu nu îmi voi educa copilul de 5 ani că poate să își schimbe sexul dacă dorește.’ pot devenii astfel ‘Limbaj și mesaje care instigă la ură de gen’ conform acestei legi!
De asemenea, analiștii mai atrag atenția asupra implicaților juridice care vor afecta personalul clerical al bisericilor creștine. “Proiectul de modificare a legii 217/2003 si articolul 369 din Codul Penal are consecințe îngrozitoare asupra creștinilor! Orice predică a preoților sau a pastorilor în care se vorbește despre doctrina creștină pot fi considerate ‘instigatoare la ură de gen’ și astfel condamnate penal. Prin acest proiect vom revedea în România preoți și pastori creștini arestați pentru credința lor.”
Care este definiția juridică a ‘Urii’?
Nu există o definiție juridică a urii pentru că ura, gelozia și bârfa nu sunt considerate violență. Cine decide dacă exemplele de mai sus sunt mesaje izvorâte din ură sau sunt simple mesaje izvorâte din convingeri personale?
A stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului restricții la libertatea de exprimare în legătură cu discursul de ură?
“Conform jurisprudenței Curții, nu poate exista nicio îndoială că expresiile concrete care constituie discursuri de ură, care pot fi insultante pentru anumite persoane sau grupuri, nu sunt protejate de articolul 10 al Convenției și, prin urmare, pot fi restricționate de guverne în legislația națională.
Identificarea expresiilor care ar putea fi calificate drept „discurs de ură” este uneori dificilă, deoarece acest tip de vorbire nu se manifestă neapărat prin expresia urii sau a emoțiilor. Poate fi ascuns și în afirmații care la prima vedere pot părea raționale sau normale.” – coe.int
“Comisia de la Veneția a concluzionat că într-o democrație, grupurile religioase (sau comunitățile lgbtq+) trebuie, ca orice alte grupuri, să tolereze criticile din declarațiile și dezbaterile publice legate de activitățile, învățăturile și credințele lor, atâta timp cât criticile nu constituie insulte deliberate și gratuite sau discursuri de ură, incitare la perturbarea ordinii publice, violenței sau discriminării față de persoanele care aderă la anumite religii. Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a recomandat, de asemenea, incriminarea expresiilor care pot fi considerate discursuri rasiste, în special atunci când incită intenționat și public la violență, la ură sau discriminare pe motive de rasă, culoare, limbă, religie, naționalitate sau origine națională sau etnică.”
După cum puteți citi, Comisia de la Veneția specifică faptul că expresiile sunt încriminate nu tot discursul în funcție de interpretarea unuia sau altuia.
Și dacă nu este încă clar, “Articolul 17 urmărește să garanteze păstrarea sistemului valorilor democratice care stau la baza convenției, în special prin împiedicarea grupurilor totalitare de a-și exercita drepturile pe care le stabilește într-un mod de a distruge drepturile și libertățile stabilite chiar de convenție. Acest articol a fost aplicat de Curte declarațiilor care transmit mesaje rasiale de ură rasială, apărarea socialismului național sau negarea Holocaustului.”
Citește și:
ASALT: Educația Sexuală în școli fără acordul părinților! Ce conține programa școlară propusă?
VIRAL: Viața după Covid și libertățile pe cale de dispariție
