Ministerul Culturii a pus în dezbatere publică o propunere de modificare a Legii Audiovizualului care prevede că emisiunile nu pot conține incitări la ură împotriva unei persoane pe motiv de ‘opinii politice’ și ‘avere’. Legea 504/2002 a Audiovizualului prevede în acest moment la art.40 că „Este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală”.
“Art. 40 (1) Serviciile media audiovizuale prestate de furnizorii de servicii media audiovizuale aflați în jurisdicția României nu trebuie să conțină: (a) incitări la violență sau la ură împotriva unui grup de persoane ori a unui membru al unui grup, bazate pe considerente precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, o dizabilitate, vârsta, orientarea sexuală sau cetăţenie.”
Nu e nimic nou pe plaiul românesc si nu ne mai mirã dupã ce nimeni nu a comentat când alte legi ale ‘pumnului în gurã’ au fost promulgate.
Lege adoptată care împiedică predicarea și exprimarea convingerilor religioase
Nenumărate petiții au fost adresate împotriva Propunerii legislative pentru modificarea şi completarea legii nr. 217/2003 care a fost adoptată tacit în Camera Deputaților a României și care cât timp ce a fost depusă la Secretarul general pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituționalității legii niciun senator din Parlamentul României nu a contestat-o. În acest moment este promulgată de președintele României și a devenit Legea nr. 106/2020.
Conform Proiectului de completare a legii, este adaugată la definiția juridică a violenței domestice următoarea mențiune: “Mesajele online instigatoare la ură pe bază de gen’ devin prin lege violență cibernetică! Juriștii consideră că din punct de vedere juridic, această mențiune este vagă și limitează drepturile individuale consfințite de Constituția națională.
Redăm textul trimis pentru promulgare:
2. La articolul 4 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, lit. h), cu următorul cuprins: „h) violența cibernetică – hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, 2 publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima.” – cdep.ro
Promovată ca o inițiativă de reducere a violenței, această completare este însă incorectă și neconstituțională. Cu toții suntem de acord că trebuie limitată violența, însă nu putem accepta orice inițiativă legislativă dacă prin aceasta se dorește limitarea libertăților individuale, mai ales la presiunea unei ideologii, fie ea religioasă sau socială.
Constituția României este foarte clară și concisă în legătură cu acest subiect și oricine ignoră acest articol constituțional o face în scop ideologic.
Libertatea de exprimare
“ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.”
Care este problema cu această exprimare?
Este vagă și poate fi interpretată! Oricare dintre următoarele afirmații: ‘Eu nu cred că există 70 de genuri ci doar două, bărbat și femeie.’ sau ‘Eu nu îmi voi educa copilul de 5 ani că poate să își schimbe sexul dacă dorește.’ pot devenii astfel ‘Limbaj și mesaje care instigă la ură de gen’ conform acestei legi!
De asemenea, avocații mai atrag atenția asupra implicaților juridice care vor afecta personalul clerical al bisericilor creștine. “Proiectul de modificare a legii 217/2003 are consecințe îngrozitoare asupra creștinilor! Orice predică a preoților sau a pastorilor în care se vorbește despre doctrina creștină pot fi considerate ‘instigatoare la ură de gen’ și astfel condamnate penal. Prin acest proiect vom revedea în România preoți și pastori creștini arestați pentru credința lor.”
Care este definiția juridică a ‘Urii’?
Nu există o definiție juridică a urii pentru că ura, gelozia și bârfa nu sunt considerate violență. Cine decide dacă exemplele de mai sus sunt mesaje izvorâte din ură sau sunt simple mesaje izvorâte din convingeri personale?
A stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului restricții la libertatea de exprimare în legătură cu discursul de ură?
“Conform jurisprudenței Curții, nu poate exista nicio îndoială că expresiile concrete care constituie discursuri de ură, care pot fi insultante pentru anumite persoane sau grupuri, nu sunt protejate de articolul 10 al Convenției și, prin urmare, pot fi restricționate de guverne în legislația națională.
Ura ca un mister descoperit doar de unii
Identificarea expresiilor care ar putea fi calificate drept „discurs de ură” este uneori dificilă, deoarece acest tip de vorbire nu se manifestă neapărat prin expresia urii sau a emoțiilor. Poate fi ascuns și în afirmații care la prima vedere pot părea raționale sau normale.” – coe.int
„Poate fi ascuns și în afirmații care la prima vedere pot părea raționale sau normale” – cum ar veni ura este de multe ori implicita, in functie de ochii cititorului.
O Recomandare a Adunării Parlamentare din 2007 a subliniat necesitatea criminalizării declarațiilor care incită la ură, discriminare sau violență împotriva unor persoane sau grupuri din motive religioase sau de altă natură. Adunarea a solicitat Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția) să pregătească un raport privind legislația națională din Europa cu privire la blasfemie, insulte de natură religioasă sau incitare la ură religioasă.
Expresiile sunt încriminate nu tot discursul în funcție de interpretarea unuia sau altuia
“Comisia de la Veneția a concluzionat că într-o democrație, grupurile religioase trebuie, ca orice alte grupuri, să tolereze criticile din declarațiile și dezbaterile publice legate de activitățile, învățăturile și credințele lor, atâta timp cât criticile nu constituie insulte deliberate și gratuite sau discursuri de ură, incitare la perturbarea ordinii publice, violenței sau discriminării față de persoanele care aderă la anumite religii. Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a recomandat, de asemenea, incriminarea expresiilor care pot fi considerate discursuri rasiste, în special atunci când incită intenționat și public la violență, la ură sau discriminare pe motive de rasă, culoare, limbă, religie, naționalitate sau origine națională sau etnică.”
După cum puteți citi, Comisia de la Veneția specifică faptul că expresiile sunt încriminate nu tot discursul în funcție de interpretarea unuia sau altuia.
Și dacă nu este încă clar, “Articolul 17 urmărește să garanteze păstrarea sistemului valorilor democratice care stau la baza convenției, în special prin împiedicarea grupurilor totalitare de a-și exercita drepturile pe care le stabilește într-un mod de a distruge drepturile și libertățile stabilite chiar de convenție. Acest articol a fost aplicat de Curte declarațiilor care transmit mesaje rasiale de ură rasială, apărarea socialismului național sau negarea Holocaustului.”
